Contact
Cele 19 cluburi ale rețelei sunt deschise tuturor. Alege unul apropiat sau scrie-ne un mesaj.
Newsletter
Vești importante — seminarii, examene de grad și evenimente. Fără spam.
Comunitate
Poze de la antrenamente, seminarii și noutăți din cluburi.
Vă invităm să urmăriți o ediție a emisiunii #PsihologieșiDuhovnicie, difuzată de Trinitas TV, în care domnul Răzvan Peristeri, psihoterapeut, abordează o temă specială: modul în care suntem influențați de experiența profesională.
Motivația vine din plăcere
Când avem o motivație interioară, totul devine mai ușor: și învățatul, și practica, iar obstacolele se trec mai simplu. Sportivilor cu care lucrează, Răzvan Peristeri le spune: „Nu uita, chiar dacă ești profesionist, că e doar un joc și trebuie să-ți placă.” Dacă motivația s-a pierdut pe drum, trebuie să ne amintim de ce ne-a plăcut la început.
Meseria se învață în fața omului
Facultatea, masterul și formarea te pregătesc mai ales teoretic. Adevărata învățare începe în cabinet, față în față cu omul. Aici apar lucrurile pe care nu ți le-a spus nimeni: propriile proiecții sau tentația de a folosi un limbaj prea tehnic, care te îndepărtează de cel din fața ta. Se învață pas cu pas, cu fiecare caz și cu sprijinul unui supervizor.
De la arte marțiale la psihologie
Răzvan Peristeri are centura neagră 7 dan în aikido, iar drumul său spre psihologie a pornit chiar din artele marțiale. Se pregătea pentru Academia de Educație Fizică și Sport când, după un seminar, a aflat că instructorul american venit în țară era psihoterapeut. Atunci a ales o altă cale. Tot din aikido a pornit și căutarea spirituală, care l-a dus la duhovnicul său.
Să fii model și acasă
„Dacă nu ești model, poți să fii ipocrit.” Dacă la cabinet ești calm, iar acasă țipi, nu poți să-i înveți pe alții să se liniștească. Rolul de la serviciu și cel de acasă nu trebuie să fie prea departe unul de altul.
Nu aduce serviciul acasă
„Lasă problemele la ușă” e ușor de spus. Primul pas este să conștientizăm ce s-a întâmplat cu noi și de ce suntem furioși. Apoi putem înlocui gândul negativ automat cu unul alternativ. Poate cel care ne-a tăiat calea în trafic avea o urgență.
Nu e niciodată prea târziu
Dacă meseria a ajuns o povară, merită să înțelegem de ce: un șef, un coleg, drumul lung sau o alegere făcută la 20 de ani. Uneori soluția e un pas în lateral: altă echipă, altă firmă sau chiar altă meserie. „Am 40 de ani, e prea târziu”? Nu, niciodată nu e prea târziu. Iar până atunci, avem nevoie de o activitate care să ne încarce: teatru, dans, sport, arte marțiale. Răzvan Peristeri a început să învețe kitesurfing la 57 de ani.
Să ne invităm la propria viață
Unui client care nu-și mai iubea ziua de naștere, i-a spus: „N-ar fi bine să te inviți și tu pe tine la ziua ta?” Și mai mult: „Hai să ne invităm la viața noastră, nu doar la ziua noastră.” Dumnezeu ne vrea bucuroși, nu triști. Iar din deznădejde se iese făcând câte un pas pe zi, cu sprijinul unui psihoterapeut, al unui preot sau al cuiva care știe să ne însoțească.
Cu drag,
Echipa Aikido Modern